Visele cele mai importante din punct de vedere spiritual se produc de obicei intre zori si rasaritul soarelui pentru ca atunci mintea a fost in totalitate purificata de visele anterioare si de perioadele somnului profund iar hrana a fost in totalitate digerata.
Visele trebuie notate imediat dupa trezire cat inca ne aflam in perioada intermediara intre vis (swapna) si veghe (jagrat). Examinand apoi visele notate remarcam ca exista realitati de care nu ne-am dat seama in primul moment, cum ar fi anumite reziduri uneori chiar grotesti ale subconsientului, sau o initiere in lumea astrala ca raspuns al aspiratilor proprii. Chiar daca numai fragmente disparate de vis sunt disponibile, trebuie pe cat posibil sa se inceapa cu ultima imagine ramasa inregistrata si sa se realizeze mental o derulare inversa din aproape in aproape incercand sa retraiti de la coada la cap si cat mai plenar experienta visului. Exista si vise simbolice, codate, care odata descifrate reveleaza ce trebuie sa purificam in fiinta sau ce mai trebuie sa inglobam pentru a deveni mai completi; spre exemplu sub o forma ascunsa, visele de natura erotica pot aparea ca o uniune a contrariilor polar opuse: static - cinetic, cald - rece, lumina - intuneric etc., dar insotite de stari caracteristice.
Prima problema este cum sa separam visele avandu-si originea in impresiile senzoriale si experientele obisnuite din starea de veghe de acelea de o reala semnificatie spirituala. Prima categorie sunt visele obisnuite, care pot fi uneori ridicole, aparute datorita impregnarilor din subconstient, de vecinatatea altor persoane, prin interferentele aurice, de orientarea fata de axul magnetic al Pamantului si datotita stimularii celor cinci simturi, dintre care cel olfactiv daca este stimulat cu arome adecvate naturale (trandafir, lavanda, iasomie, tei, lotus, rosmarin) poate da vise deosebit de benefice si reconfortante.
A doua categorie de vise, cele spirituale, initiatice pot fi recunoscute dupa aceea ca se petrec in locuri atat de diferite de cele din starea de veghe incat nici nu ni le putem inchipui de ex: orase de o arhitectura stranie, nori lumonosi, etc., si mai ales sunt insotite de de stari deosebite si de comunicarea unor cunostinte initiatice de catre entitati umane sau nonumane cunoscute sau necunoscute: maestrii subtili, Deva si Dakini.
In aceasta directie exista un ordin secret al marilor initiati tantrici care urmareste sa initieze gradat un aspirant adormit. In primul rand aceste vise trebuie analizate si interpretate, dar nu uitati sa savurati jocul din ele pe masura ce le retraiti, le povestiti sau va sunt povestite.
Pentru cel avansat, somnul este de fapt o stare de extaz (samadhi), aceasta realizandu-se prin scufundarea in starea de somn profund fara vise avand pastrata totodata constiinta treaza. Astfel, beneficiaza fara efort de aceasta stare care oricum apare in timpul somnului. Acest mod de a experimenta aceasta inalta stare este extrem de adecvata fiintelor din epoca noastra (Kali Yuga), care nu sunt atat de pregatite pentru a accede la vointa aceasta stare.
Scrierile afirma ca prin cunoasterea si confruntarea cu aceste entitati mistice din vis se poate trai de fapt toata perioada vietilor urmatoare, evitandu-se astfel necesitarea oricarei alte renasteri.
Intre etapele somnului apar scurte perioade de intrerupere totala (hiatus), care doar daca sunt constientizate dau nastere unor stari speciale de constiinta numite Extazuri. Ele sunt aratate in grafic sub forma liniilor verticale lipsite de reprezentare temporala.
Scopul antrenamentului spiritual este de a ne pregati sa recunoastem cu claritate si sa simtim cele 4 stari de Beatitudine sau Extazuri care apar in toate experientele visului ca si in starea de dupa moarte. Aceste 4 stari succesiv dezvaluite sunt cunoscute ca "luminile somnului":
I - Lumina revelatiei, perceputa inainte sau in timpul fiecarei perioade a somnului. Ea apare stralucitoare si luminoasa "ca lumina alba a lunii pe un cer fara nori." Din punct de vedere fiziologic este asociata cu prima perioada a somnului profund caracterizat printr-un ritm alfa ce dispare cu intermitenta facand loc undelor lente.
II - Cand starea de somnolenta se accentueaza si amalgamul de impresii reziduale ale simturilor si gandurilor obsesive incepe sa slabeasca apare o a doua iluminare, Lumina maririi sau cresterii. La acest nivel somnul profund fara vise e caracterizat de faptul ca ritmul alfa dispare total si apar unde lente si fusuri ce survin in rafale. Ea ii apare sufletului ca "o clara si stralucitoare lumina a soarelui". In starea imediata de dupa moarte ea marcheaza momentul cu privire la faza combustiei (detasarea sufletului de corpul astral inferior, manomayakosha). Numai adeptii avansati pot sa treaca de aceasta etapa si sa le inteleaga pe celelalte doua.
III - Lumina realizarii imediate - o stralucire slaba, usor estompata "ca lumina unei lampi pusa in interiorul unui geam semiopac". Ea se atinge pe masura ce ne scufundam tot mai adanc in somn profund si corespunde cu a treia etapa a somnului fara vise cu un ritm lent de unde delta si fusuri. (Vijnanamayakosha).
IV - Lumina innascuta (inerenta) - ultimul vid - este radiatia subtila primordiala a intregii manifestari. Aici ritmul creierului este exclusiv delta. "Din ea vine lumina si caldura soarelui, si stralucirea reflectata a lunii. Aici in al IV-iea nivel al vidului ramane Fiul Mamei Luminii Curate", declara un tratat tibetan. Dincolo de aceasta lumina pe care sufletul o cunoaste cand isi descopera corpul subtil al beatitudinii (Anandamayakosha), exista suprema iluminare a cunoasterii perfecte pe care o dobandeste inaltandu-se afara chiar si din aceasta stare, "intocmai ca un peste facand un puternic salt din apa".
Tot ceea ce facem pentru a deveni constienti in vis, este si o pregatire pentru somnul final numit moarte. Textele lamaice invata ca Bardo-ul* mortii care apare la sfarstul fiecarei vietii umane este foarte asemanator cu Bardo-ul visului. Murind deci in fiecare noapte de mai multe ori, cel care a invatat arta aparitiei si manifestarii viselor trece in starea de dupa moarte cu aceeasi usurinta cu care intra constient si sigur in lumea visului.
Totusi, deosebirea dintre Bardo-ul visului si cel al mortii, este ca luminile apar aici in ordine inversa, astfel, lumina clara, primordiala care apare in timpul starii intermediare din momentul mortii corespunde cu cea de-a patra lumina din Bardo-ul visului (lumina inerenta).
Astfel in Bardo-ul mortii configuratiile ganduri sub forma de fiinte - zeitati insotite de lumina stralucitoare specifica ce emana din ele, precum si de lumina inferioara, murdara ca un loc de refugiu pentru cel impur, apar succesiv in ordine descendenta constituind examene in functie de care se stabileste planul in care se va manifesta ulterior sufletul respectiv.
In acest mod, in somnul constient nu numai ca ne putem rezolva o multime de probleme care ne framanta, tinand cont de timpul imens care alfel este pierdut in inconstienta, dar el este si o sursa de inspiratie deosebita deoarece sufletul, liber de constrangerile corpului fizic patrunde in lumile subtile elevate unde este hranit, imbogatit, inspirat si purificat.
nota * Bardo ( Bar = intre; do = doi), = starea intremediara pe care o strabate decedatul din clipa mortii pana la intrarea intr-o matrice de renastere. Ea dureaza 45 de zile simbolice corelate cu 49 de zile terestre, pe a carei durata defunctul ramane in starea intermediara, prizonier al proprilor iluzii karmice faste sau nefaste in functie de faptele vietii. Aceste iluzii care se deruleaza in mod simbolic mental ca pe un ecran panoramic, in general omul nu este capabil sa le recunoasca ca pe propriile sale creeatii mentale sau configuratii ganduri. Aceasta nerecunoasrere, fuga de lumina pura a identificarii cu aceste creatii mentale, face fiinta "sa guste lumina bolnava a lumilor inferioare, coborand astfel cu fiecare incercare nereusita in zonele din ce in ce mai joase din Bardo." (din Bardo Todol - cartea tibetana a mortilor).
Dr. Ovidiu Chis
