VATA, PITTA, KAPHA
CENTRUL MEDICAL AYURVEDA

Medicina traditionalã Ayurveda

Consultatii Online

Bucatarie Indianã

Cele 3 Dosha

Terapii Purva Karma

Terapii Svedana

Terapii Pancha Karma

Rasayana

Remedii Ayurveda

Terapia cu Lipitori

Articole spiritualitate

Emisiuni TV, articole

Lumea minunatã a plantelor


TIPURILE CONSTITUTIONALE UMANE

(CELE 3 DOSHA - VATA, PITTA SI KAPHA)

 

          Conform medicinii traditionale Ayurveda exista 3 constituenti biologici vitali primari a caror combinatie determina tipul constitutional. Aceste structuri sunt universale si cu ajutorul lor se poate defini orice fenomen sau obiect. Acesti 3 factori fiziologici si fiziopatologici de baza sunt numiti Vata, Pitta si Kapha si impreuna alcatuiesc sistemul celor trei Dosha sau Tridosha. Termenul Dosha inseamna in limba sanscrita defect sau ceea ce poate duce la degradare, de aici rezulta importanta acestor factori biologici in procesul aparitiei bolilor, dar si in prevenirea si vindecarea lor.

          Vata, Pitta si Kapha guverneaza toate functiile biologice ale corpului. Atunci cand cele trei Dosha se afla in echilibru toate procesele se desfasoara normal. Daca intre ele apar dezechilibre, anumite procese biologice devin predominante iar altele insuficiente, aparand starea de boala. Totodata Vata, Pitta si Kapha sunt constituenti de baza si bariere protectoare ale corpului. Se regasesc in fiecare celula a corpului si actioneaza in cadrul fiecarui proces fiziologic. Intreaga activitate a corpului este rezultatul interactiunii complexe dintre ele. Actiunea lor nu se limiteaza doar la functiile biologice, ele se manifesta si in plan psihic, emotional si comportamental.


Intelegerea constituentiolr biologici constitutionali

Conform Ayurvedei, prima cerinta pentru a te vindeca este clara intelegere a celor trei constituenti biologici.

Conceptul Tridosha din Ayurveda detine potentialul de a revolutiona sistemele de vindecare din Occident.


Vata Dosha este constituentul biologic al miscarii. Acest principiu biologic dirijeaza transferul de substante si astfel este sursa tuturor miscarilor corpului si cauzeaza toate schimbarile subtile din metabolism.

          Vata Dosha guverneaza respiratia, clipitul, miscarile muschilor si tesuturilor, bataile inimii, expansiunile si contractiile, miscarile citoplasmei si membranei celulare si impulsurile nervoase.

Psihologic guverneaza senzatii si emotii ca entuziasm, prospetime, adaptabilitate, spontaneitate si subtilitate, dar si nervozitate, frica, neliniste, durere, tremur si spasme. Intestinul gros, bazinul, oasele, articulatiile  si urechile sunt sediile lui Vata Dosha. Daca organismul dezvolta un exces de Vata, aceasta se va acumula initial in aceste locuri si va perturba in special organele respective.


Pitta Dosha este constituentul biologic al metabolismului, al transformarii energiei, arderii, combustiei, fiind energia corporala a caldurii. Toate procesele corporale se desfasoara cu ajutorul energiei.

Pitta Dosha guverneaza digestia, absorbtia, asimilatia, nutritia, metabolismul si temperatura corpului, coloratia pielii, luciul ochilor.

Psihologic, Pitta determina procese ca atentia, concentrarea, inteligenta si intelegerea si provoaca, atunci cand este dezechilibrata, supararea, ura si gelozia. Intestinul subtire, stomacul, glandele sudoripare, sangele, grasimea, ochii si pielea sunt sediile lui Pitta.

    

     

Kapha Dosha este constituentul biologic al structurarii, sustinerii, inertiei. Asigura rezistenta si rigiditatea corpului, leaga elementele in corp si hraneste, furnizand material pentru structura fizica; are un rol de protectie, coeziune, mentinere si refacere a structurilor care altfel, sub actiunea celorlalte doua principii, s-ar distruge.

Kapha Dosha lubrefiaza articulatiile, asigura umezeala pielii, ajuta la vindecarea ranilor; umple spatiile din corp; da putere biologica, vigoare si stabilitate; ajuta memorarea; da energie inimii si plamanilor si mentine imunitatea.

Psihologic, Kapha este responsabila de emotii ca atasament, lacomie si invidie indelungata; este de asemenea exprimata in tendinte spre calm, iertare si dragoste.

Kapha Dosha are sediile in piept, gat, sinusuri, nas, gura, stomac,  citoplasma, plasma si secretiile lichide ale corpului, cum ar fi mucusul.

      __________________________________________________________________________

          Impreuna, acesti trei constituenti biologici guverneaza toate activitatile metabolice: anabolism (Kapha), catabolism (Vata) si echilibru metabolic (Pitta). Cand Vata este dezechilibrata rezulta un exces de catabolism, ceea ce inseamna deteriorarea, uscarea si imbatranirea corpului. Cand anabolismul este mai mare decat catabolismul rezulta o rata crescuta a revigorarii, cresterii si repararii organelor si tesuturilor, dar excesul de Kapha creste rata anabolismului si poate duce la tulburari ca obezitate, tumori etc. Excesul de Pitta deranjeaza metabolismul si slabeste corpul datorita arderilor excesive, a intoxicatiilor si infectiilor.

 

          Sistemul medical Ayurveda urmareste ca inainte de a trata o boala sa ii descopere cauza.

          Odata stabilit diagnosticul constitutional de baza al individului considerat sanatos, cat si diagnosticul bolii, ca urmare a perturbarii acestor trei constituenti biologici (Vata, Pitta si Kapha) si combinarea lor cu diferitele tesuturi ale corpului, terapia in Ayurveda realizeaza o normalizare a acestor perturbari, astfel ca pacientul sa ajunga la starea de echilibru a tipului sau constitutional, stare ce caracterizeaza sanatatea.

 

TRATAMENTUL INDICAT IN DEZECHILIBRELE

CELOR 3 DOSHA

 

VATA DOSHA

 

Elementul subtil aer, principal cat si de elementul eter, secundar imprima ca o caracteristica senzatia de uscaciune, precum si o alternanta a simptomelor.
In cazul racelii de tip VATA, durerile (de cap, urechi, gat) sunt ascutite, nevralgice, iradiante, variabile ca localizare si durata, cu senzatie de junghi, sfredelire, strafulgerare, fulguratie etc. Durerile de la nivelul gatului iradiaza adesea spre urechi, unde se creeaza diverse zgomote. Astfel, bolnavul este ragusit, vocea este stridenta sau subtire, iar alteori stinsa, cu variatii bruste de tonalitate (uneori bitonala). Apare senzatia de uscaciune din cauza absentei secretiei. Limba este uscata, crapata, cu depozit cenusiu.
Pacientul este agitat, nelinistit, anxios, manifestand o ingrijorare exagerata fata de starea sa de sanatate, disproportionata in raport cu gravitatea bolii, mergand pana la teama de moarte.

Manifestarile mentionate nu sunt propriu-zis expresia unei boli (raceala, viroza etc), fiind mai degraba de natura functionala (fara o baza organica, fara sa existe leziuni de tip inflamator), precum si expresia starii de neincredere si sovaiala, legate de actul de a intelege rostul evenimentelor traite.
Ezitarea de a trage anumite concluzii si de a le exprima determina la cel in cauza probleme legate de voce sau uneori doar senzatie de uscaciune, intepatura sau nod la nivelul laringelui.

 

Tratamentul ayurvedic
Este bine sa alegem remediile care calmeaza agitatia, nelinistea, anxietatea si favorizeaza focalizarea mentala. Se recomanda plante incalzitoare care umezesc si hranesc, adesea avand si efect emolient.
Se pot alege plante din familia Laminaceae, cu efect incalzitor: sovarf (pentru cei ezitanti, nesiguri, pentru ca aduce fermitate, verticalitate si directionare constanta catre un scop), cimbru (pentru cei epuizati, ajunsi la capatul puterilor, pe punctul de a abandona orice lupta, orice impotrivire), salvie (pentru cei incapabili sa isi exprime emotiile, gandurile), busuioc (calmeaza si purifica).
Starea de uscaciune reprezinta o caracteristica importanta a patologiei (de la orice nivel) aflate sub predominanta aerului. Psihologic ea se reflecta in starea de nesiguranta, teama, anxietate, neincredere, ezitare. De aceea combaterea uscaciunii este un obiectiv terapeutic major, plantele utilizate inducand o stare de siguranta, sustinere, stabilitate, protectie. Ele aduc umiditate, hranesc mucoasele si intreaga fiinta, sunt tonifiante si emoliente: nalba mare, tataneasa, lemn dulce, ciubotica cucului (radacini). Aceste plante sunt foarte utile si pentru tusea seaca, iritativa (caracteristica pentru tipul VATA). Tot pentru tuse, foarte utile sunt si florile de tei (recomandate mai ales pentru stari de insomnie, agitatie, neliniste; infuzeaza in fiinta o stare de liniste izvorata din sentimentul protectiei, al iubirii ocrotitoare). Actiune predominant nervina au nucsoara (sedativ, usor picant, usor dulce, tonic nervos) si obligeana (tonic nervos si hranitor). Ele ajuta la indepartarea starii de agitatie, aducand focalizarea, stabilizarea si linistirea gandurilor. Gustul picant poate sa aiba un efect de uscare, nedorit la afectiunile cu predominanta a aerului. De aceea se recomanda asocierea cu un emolient (tei, tataneasa, lemn dulce). Fructele de ienupar (mestecate si apoi inghitite) sunt utile pentru efectele lor sudorifice, expectorante, antitusive, dezinfectante si hranitoare, dar mai ales pentru actiunea de dinamizare a energiei focului, care se reflecta in amplificarea vointei si curajului, atunci cand agitatia, neincrederea si nesiguranta ne impiedica sa pasim inainte.
Daca pacientul acuza dureri intense vom utiliza remediile cu efect antialgic (prin continutul de salicilati): coaja de salcie, cretusca, muguri de plop. Acestea sunt utile si pentru combaterea inflamatiei, desi nu reprezinta o caracteristica a aerului (ci a focului). Pentru acelasi efect se poate folosi si musetelul.

Propolisul poate fi folosit pentru actiunea lui antiinflamatorie, dezinfectanta, imunostimulatoare, reepitelizanta.
Este utila, de asemenea, aplicarea de uleiuri la nivelul mucoasei nazale, care au efect de umezire, hranire, toniefiere. Puteti folosi uleiuri de floarea soarelui, porumb sau soia. Daca acestea nu isi dovedesc eficacitatea, vom prefera ulei de susan, sofran sau sofranel.

Se vor evita alimentele amare deoarece au un efect nedorit de racire si uscare si totodata alimentele uscate sau care genereaza gaze (fasole, mazare, naut, soia, linte, varza, conopida etc)
Ceapa si usturoiul sunt niste tonice regenerative, fiind foarte indicate in afectiunile de tip VATA, datorita actiunilor de linistire si, in acelasi timp, de hranire. Se adauga actiunea antiseptica, imunostimulatoare.

Se recomanda totodata lactatele sau mierea. O combinatie utila o constituie: lapte cald cu miere si cu scortisoara sau tei cu scortisoara si sovart.
Se poate recurge la terapia prin clisma (Basti), care va echilbra prin actiunea sa complexa Vata Dosha.

 

PITTA DOSHA

 

Pitta  Dosha este structurata la nivel subtil din componentele foc, principal si apa, secundar. Elementul subtil foc in exces genereaza inflamatie si febra. Febra este in acest caz inalta (de multe ori precedata de frisoane puternice). Pacientul are o senzatie intensa de caldura, este aprins la fata. Faringele si amigdalele sunt inflamate, cu o senzatie locala de arsura, usturime, "rana vie", adesea intolerabila si de multe ori cu depozite purulente. Limba este rosie, iritata, cu senzatie de usturime, uneori cu exulceratii, mici leziuni hemoragice sau cu un depozit galben-verzui. Secretiile de la nivelul nasului si gatului sunt purulente, uneori cu striuri de sange. Adesea apar hemoragii nazale (epistaxis). Ochii sunt rosii, conjunctivele injectate. Caracteristice sunt durerile de cap cu stari de arsura, caldura, tensiune, strangere. Bolnavul are senzatia ca ii pocneste sau ii explodeaza capul, prezinta dureri pulsatile, cu senzatie de zvacnire. Este iritabil, nu suporta pe nimeni in preajma, doreste izolarea intr-o camera racoroasa, in intuneric si liniste. Aceste tulburari sunt consecinta incordarii excesive, a starilor permanente de tensiune la o persoana foarte ancorata in problemele ei, foarte hotarata sa le rezolve, incapatanata, inversunata, pornita pe o singura directie, incapabila sa mai vada si alte variante, sa accepte si alte atitudini. Sugestiile si sfatuirile o scot din sarite, raspunde la ele iritata, interpretandu-le tendentios, ca pe o critica personala, ca si cum s-ar referi la propria persoana, si nu la situatia in care se afla. Incrancenarea si inversunarea cu care isi urmareste interesele o fac incapabila sa vada clar realitatea, aceasta fiind deformata de o viziune partinitoare. Irascibila, ea suporta greu boala care o tintuieste la pat si o tine din treburile sale. Este dintre cei care spun: "N-am timp sa ma imbolnavesc, am prea multe de facut!", "N-am timp nici sa mor!" Aceasta suprasolicitare duce fiinta in cauza la o stare de epuizare, pe un fond general de iritabilitate si incordare. Traieste o senzatie de sfarseala, de oboseala agravata de mediul cald si umed. Ar vrea sa zaca si sa fie lasata in pace, deoarece oricine si orice o scot din sarite.
Boala o obliga la un moment de repaos, o forteaza sa isi ia acel ragaz pe care atata vreme si l-a refuzat. Astfel are ocazia de a reflecta si eventual de a intelege semnificatia evenimentelor pe care le-a parcurs.

 

Tratamentul ayurvedic
Principalul obiectiv este eliminarea elementului foc in exces, ceea ce, in plan fizic, duce la scaderea inflamatiei, iar subtil, si acesta este lucrul cel mai important, inlatura incordarea si tendinta inversunata catre efort continuu, fara ragaz, dirijat spre atingerea anumitor obiective. Situatia este aceeasi, indiferent daca este incrancenarea unei gospodine de a gati sau de a face ordine in casa, a unui afacerist de a mai perfecta niste tranzactii, a unui student de a mai invata 10 cursuri, cand deja oboseala isi spune cuvantul samd.
Se vor folosi plante astringente, amare si racitoare, cu actiune emolienta, antiinflamatoare, antiseptica, antiinfectioasa. Actiunea cea mai eficienta este insa cea subtila. Efectul astringent ajuta sa ne adunam, sa ne reculegem, sa ne interiorizam, izolandu-ne de exteriorul care ne tenteaza si ne indeamna la actiune. Gustul amar aduce detasarea, puterea de a ne desprinde de ambianta, de a nu ne mai implica. Este cel mai rece dintre gusturi si de aceea cel mai eficace in combaterea fierbintelii excesive (la propriu - febra, iar la figurat - irascibilitatea, incordarea). Efectul racitor scade in mod direct focul excesiv, inlaturand astfel si consecintele acestuia (tensiunea, iritabilitatea etc).

Astfel, dintre plantele din familia Rosaceae se poate utiliza efectul astringent al frunzelor de mur, zmeur, turita mare si al petalelor de trandafir (acestea de din urma sunt utile mai ales atunci cand exista senzatia de usturime, determinata de inflamatie, in gura sau pe limba).
Dintre Laminaceae sunt recomandate menta (pentru persoane tensionate, inversunate, infierbantate, foarte implicate in rezolvarea anumitor probleme, cu mintea fixata asupra unui singur aspect, incapabile sa mai vada si altceva; este foarte eficienta prin efectul racitor atat subtil, cat si grosier), lavanda (cand predomina stari de tensiune, surescitare, iritabilitate, insomnie, migrene), ungurasul (ajuta sa se mentina coerenta interioara si simtul valorilor atunci cand dificultatile exterioare tind sa compleseasca), salvia (mai ales la persoane care nu isi exprima, isi opresc parca in gat sentimentele de iritare, manie, reprimandu-le, inghitindu-le). Uleiul volatil (eteric) este principalul constituent al acestor remedii, (cu exceptia ungurasului, unde substantele sunt amare). El aduce, in plan subtil, desprinderea si detasarea de preocuparile care ne tensioneaza.
Dintre Compositae se recomanda: coada soricelului, mai ales cand exista si o tendinta hemoragica (striuri de sange in secretia nazala) la persoane pe care experientele amare (precum gustul dominant al plantei) le inversuneaza. Ele se considera nedreptatite, iar planta le ajuta sa perceapa circumstantele dureroase ale vietii drept necesare pentru transformarea de sine, ca o luare aminte asupra a ceea ce trebuie indreptat in interior. Incrancenarea acestor persoane este uneori atat de mare, incat impactul derularilor exterioare este resimtit aproape ca o rana care sangereaza. Ei nu reusesca sa le inteleaga, ii invinovatesc pe ceilalti si sunt revoltati. Musetelul este indicat pentru persoane foarte iritabile si foarte sensibile, care au o nevoie acuta sa li se poarte de grija, dar pe care nici un gest de atentie nu pare sa le multumeasca. Starea lor interioara se reflecta in fenomenele inflamatorii puternice, cu senzatie accentuata de usturime, iritare, care le fac sa nu tolereze nici o atingere la nivelul mucoaselor (alimente etc). Brusturele, si mai ales echinacea, au efect detoxifiant si imunomodulator, fiind indicate in special in stari infectioase trenante (sinuzite, otite etc).
Scaderea febrei o vom realiza cu plante puternic amare (tintaura, ghintura, pelin), cu plante avand continut de salicilati (coaja de salcie, cretusca, muguri de plop) si cu sudorifice racitoare (musetel, coada soricelului, brusture, menta, lavanda, unguras). Florile de soc actioneaza si ele ca sudorifice, fiind utile pentru persoane agitate, chinuite, impovarate de tot felul de temeri si griji, "bantuite" si in somn sub forma unor cosmaruri apasatoare, care parca permanent se lupta ori se agata cu disperare de ceva.
Pentru tuse se recomanda: lichen de piatra, tei, podbal, ciubotica cucului, lumanarica, patlagina. Uneori, pentru a "trage" inflamatia spre exterior, se folosesc aplicatiile locale, la nivelul gatului, de cataplasme cu faina de in, cartofi taiati felii, sare fierbinte.
Conjunctivita se trateaza cu albastrele, levantica, silur (aplicatii locale de comprese cu macerat din aceste plante).
Pentru migrene se recomanda ulei esential de menta, lavanda (aplicate local, pe frunte, tample sau ceafa).

 

KAPHA DOSHA

 

Cele doua elemente subtile (apa principal si pamant secundar) care predomina in structura componentei Kapha, determina aspecte specifice: secretia nazala cu dominanta de apa este mai apoasa si mai fluida (se elimina usor, necesitand mai degraba remedii care sa o usuce), pe cand cea cu dominanta de pamant este vascoasa si aderenta, fiind influentata favorabil de mai ales de fluidifiante.

In cazul racelii de tip KAPHA, pacientul este apatic, fata parca ii este umflata, pare somnolent, are privirea intetosata, ochii tulburi.
Este forma cea mai frecventa de raceala, de regula virala, cu inflamatie acuta a mucoasei nazale, cu secretie apoasa sau mucoasa alb-galbuie, neiritanta, uneori cu secretie lacrimala de acest tip. In mod frecvent, sinuzita (frontala, maxilara etc) se asociaza cu dureri de cap difuze, constante, senzatie de apasare, de "cap greu", de "ceata pe creier". Etiologia infectioasa este virala, uneori cu semne generale: dureri musculare (mialgii, curbatura) generalizate, difuze, continue, cu senzatie de greu, de apasare; manifestari digestive (greata, eventual varsaturi) care tradeaza o stare psihica de respingere a transformarii; febra este absenta sau redusa, dar este constanta, continua, adesea cu senzatie de frig (nu frisoane propriu-zise).
Boala are doua faze: prima este caracterizata prin congestie, cu senzatie de "nas infundat", de jena in gat, iar in urmatoarea faza, catarala, apare secretia apoasa sau mucoasa, de culoare albicios-galbuie, uneori mai fluida (cand predomina apa), alteori mai densa sau chiar aderenta, obstructionand caile respiratorii (cand predomina pamantul), cu senzatie de disconfort, de plin (ceea ce necesita administrarea de fluidifiante). Saliva este lipicioasa si vascoasa, iar limba prezinta un depozit gros, aderent, persistent. La nivelul gatului apare o senzatie de jena, disconfort, ca o apasare care, alaturi de saliva vascoasa, ingreuneaza inghitirea. Tusea este insotita de expectoratie mucoasa. Mucoasele sunt mai mult congestionate decat inflamate.
Pacientul doreste sa stea la cald, sa dormiteze infofolit in plapuma, preferand sa fie singur sau doar cu acele putine persoane care ii sunt foarte apropiate (mama, sotul/sotia) si care sa o inconjoare cu afectiune.
Aceste raceli, cu predominanta de apa si pamant, apar cand "apele sunt tulburi" in viata unui om, adica persoana respectiva este pusa intr-o situatie mai neobisnuita, la care nu a reusit sa se adapteze, ori pur si simplu a parcurs un interval de timp, o suita de evenimente la capatul carora ar fi firesc sa traga anumite concluzii si sa isi modifice felul de a fi. Sistemul ei de valori si modul de a gandi nu au fost insa suficient de flexibile pentru a cuprinde si aceste aspecte. In consecinta, reactia va fi una de retragere, de izolare, ca si cum nu ar mai vrea sa stie nimic. In starea de letargie si somnolenta in care se afla, pacientul ar vrea sa nu aiba nici o grija, sa ii rezolve altcineva problemele, sa il ocroteasca si sa il protejeze, iar el sa se odihneasca, la adapost de orice presiune transformatoare. Mintea lui refuza sa vada cu limpezime situatia si sa ii inteleaga valenta transformatoare, preferand sa se scufunde in aceasta stare tulbure, densa, dar si aparent confortabila. De aici senzatia de cap greu, somnolenta, precum si secretiile vascoase, aderente, opace, neiritante, materializari ale starii lui.

 

Tratamentul ayurvedic
Pentru a fi scos din starea sa de letargie, pacientul trebuie tratat cu remedii energice, care au rolul de a-l mobiliza.
In acest caz, accentul se pune pe plante intens fierbinti si picante (piper, hrean, ghimbir, cuisoare, mustar, scortisoara, angelica, ardei iute), care starnesc focul, pun in miscare, aduc impetuozitate acolo unde lucrurile incep sa "balteasca", indeamna la activitate si transformare. Ele aduc ardoare si patrundere mentala, si astfel, puterea de a intelege semnificatiile ascunse.
Cuisoarele au un efect specific de clarificare si focalizare a mintii, iar alaturi de scortisoara sunt indicate si pentru proprietatile antivirale.
Remediile fierbinti si picante se asociaza de obicei cu plante care au o tenta generala picant-aromata si amara, cel mai adesea din familia Lamiaceae: busuioc (preferat mai ales pentru efectele sale de limpezire si clarificare, foarte utile pentru a inlatura starea de opacitate intelectuala), cimbru (indicat in mod special atunci cand exista o stare de epuizare, astenie marcata fizica si psihica, inclusiv in timpul covalescentei care poate dura chiar luni de zile la anumite afectiuni), salvie (mai ales daca este afectat si gatul, in cazul persoanelor care isi reprima tendinta de a se exprima, de a spune anumite lucruri, motivatia fiind, in contextul predominantei apei, inertia, comoditatea, respectarea unor conveniente si norme, atasamentul).
Sunt utile fluidifiante si expectorante, mai ales atunci cand pacientul are si tuse: podbal, ciubotica cucului, scai vanat, sapunarita etc. Plantele mentionate actioneaza stimuland secretia de mucus si impiedicand staza. Din punct de vedere subtil, ele au o actiune similara de scoatere din inertie, de rupere a unor atasamente, de indepartare a unor ganduri persistente.
Impotriva durerilor musculare difuze si a febrei sunt utili muguri de plop, coaja de salcie, cretusca. Psihologic, actiunea acestor plante are un efect de atenuare a suferintei generate de confruntarea cu realitatea, o data cu dobandirea unei stari de liniste si impacare.
Ienuparul, administrat sub forma fructelor mestecate ca atare si inghitite, aduce o dinamizare a focului subtil, ceea ce ajuta la inlaturarea tendintelor apoase excesive, a complacerii, lamentarii si sentimentalismului, care impiedica o transformare adecvata. Ne da curaj si vointa de actiune. Este sudorific, antiseptic, expectorant si antitusiv. Aceste actiuni sunt mult mai intense daca se administreaza uleiul volatil de ienupar.
Atunci cand sunt afectate nasul si sinusurile se poate folosi apa cu sare, inhalandu-se lichidul pe o nara si eliminandu-se pe cealalta. Se realizeaza stand aplecat deasupra chiuvetei, la 90 grade. Sarea trebuie sa fie marina sau grunjoasa. Atunci cand se inhaleaza pe o nara, cealalta se astupa cu degetul mare de la mana corespunzatoare.
Alimentatia necorespunzatoare poate contribui mult la mentinerea starii de boala, propriu-zis la secretia mucoasa excesiva. De aceea se recomanda, in mod ideal, postul total (in general o zi-doua). Daca acest lucru nu este posibil, se vor evita lactatele, dulciurile, fainoasele, uleiul si alimentele uleioase, grasimile, dar se poate folosi mierea in cantitati moderate.
Ceapa si usturoiul, care au un intens efect antiinfectios, sunt recomandate, cu rezerva ca pot induce o stare de somnolenta (care si asa este o caracteristica a pacientilor de tip KAPHA). Se poate urma un regim alcatuit din cereale, fructe si legume proaspete, leguminoase (fasole, mazare, linte, naut, soia).
"Varsatura provocata" (Vamana Dhauti sau voma terapeutica) este o tehnica pe care o recomandam numai sub supravegherea unui practician ayurveda, fiind deosebit de eficienta pentru eliminarea mucusului si mai ales pentru a favoriza, alaturi de post, starea de limpezime si deschidere mentala, atat de necesara pentru o vindecare reala si profunda a bolii.
Aplicarea locala (in nas) a uleiului volatil de lamaie, portocale sau ienupar, folosind ca vehicul un ulei alimentar (de preferat unul incalzitor, cum ar fi cel de floarea soarelui, porumb) are actiune dezinfectanta, decongestionanta. Pacientul trebuie sa stea cu capul dat pe spate, fiind asezat fie pe spate, fie in sezut. Se incepe prin a picura ulei alimentar simplu cand intr-o nara cand in cealalta, cate o picatura, cu pipeta, dupa fiecare picatura pacientul tragand adanc aer pe nara respectiva si astupand-o pe cealalta. Dupa 2-3 picaturi in fiecare nara, sa adauga uleiul volatil, in functie de toleranta. Astfel, se pune ulei alimentar cat un deget pe fundul unui paharel, la care se adauga 5 picaturi de ulei volatil.
Continuam apoi aplicarea cu pipeta alternativ in fiecare nara, pana cand pacientul simte ca uleiul a patruns in profunzime la nivelurile sinusurilor (frontal, maxilar, etmoidal). Pentru pacientii sensibili se pune initial doar o picatura, iar ulterior se creste treptat la 2, 3, 4 picaturi sau mai mult, cat sa nu apara senzatia de iritare la nivelul narilor.

 

Multumim pentru aceasta pagina d-lui Dr. Dragos Dorin

(C) Centrul Medical Ayurveda Sibiu 2006 - Toate drepturile rezervate